De cand am inceput blogul nu am idei. Asa ca voi posta converstia anterioara cu Ernest. Ca prim articol.
Dragii mei,
Cand am aplicat pentru cetatenie americana, am facut-o cu sufletul indoit datorita nedreptatilor, ipocriziei si ororilor cu care a fost acest popor asociat dea lungul timpului si in special in cursul administratiei Bush.
In timpul campaniei electorale, nu am fost pro Obama, considerandu-l prea populist, gura mare fara un plan adevarat de actiune.Discursul in fata parlamentului de ieri (pe care l-am ascultat in direct) m-a lamurit insa ca e un bun politician, demn de a fi presedinte de tara.Desi discursul e doar un discurs, ramane de vazut cum va fi implementat, a fost totusi memorabil desi presedintele nu s-a putut abtine de la cateva rautati partizane pentru care l-am depunctat. In timpul si dupa discurs m-am gandit mereu la Romania si la politicienii Romani, care m-au dezgustat profund tot timpul cat am locuit in tara. Ma intreb, oare cand tara noastra va avea maturitatea colectiva sa ridice un politician comparabil la carma tarii. Eu cred ca atunci se vor ivi cu adevarat zorii prosperitatii si bunastarii in tara.
Raspunsul la discurs al principalului partid de opozitie, a fost prezentat de un guvernator de origine indiana (din parinti imigranti din India) si a fost incomparabil mai slab ca prezentare, dar cu toate acestea a fost un discurs decent, bazat pe ideologie si nu pe atacuri personale sau alte tzatzisme cum am vazut in politica romaneasca.
Intrucat discursul a fost la ora 4:00 AM ora Romananiei, presupun ca nu l-ati ascultat si presupun ca nici nu va fi dat in reluare in intregime.Pentru cei interesati, atasez un link:http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/7909276.stm
Toate bune, Bafta
Va sarut,
Carol
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Se pare ca este mai greu decat mi-am inchipuit, nu am capatat indemanarea de a posta un comentariu, ma cam ratacesc in conditiile cerute.
RăspundețiȘtergereVai incerca in profilul Anonim, cu toate ca nu vreau sa fiu anonim.
Incerc sa vorbesc despre criza si Obama. Sunt doua notiuni legate in constiinta oamenilor, nu numai din Statele Unite, dar si din lumea intreaga. Pe umerii tanarului Obama (nu neaparat in sensul de fara experienta) apasa raspunderi uriase. Si nu-mi este teama ca el va claca sau nu va raspunde imenselor sperante cu care a fost investit, ma tem mult mai tare de efectul dezamagirii asupra oamenilor, asupra atitudinii, comportamentului social si al actiunii oamenilor.
Parerea mea este ca o conducere, un Guvern, oricat de capabil si bine-intentionat ar fi, nu poate rezolva problemele multiple, diverse si complexe ale milioanelor de oameni dintr-o tara. Oamenii trebuie sa le rezolve ei insisi miscand in sensul corect. Conducerea nu trebuie sa faca decat un singur lucru: sa gaseasca legile, metodele si procedurile corecte si eficiente pentru ca oamenii sa miste constient si liber in sensul pozitiv. Daca omul isi doreste proprietate, sa facem in asa fel incat sa avem acces la ea, daca munca in sfera proprietatii private este mai eficienta, mai productiva si mai stimulativa, sa producem astfel de organizari care sa faca posibila aparitia si dezvoltarea unor astfel de activitati. Cu alte cuvinte, exact invers decat in socialism (pentru ca tot adusesem vorba despre comunism sau socialismul marxist ca etapa intermediara in drumul spre comunism, o tema foarte interesanta pe care nu am stiut sa o tratam cu seriozitate si sa tragem concluziile reparatorii dupa revolutia noastra).
Orice criza, evident, are rolul de a reaseza societatea pe un drum mai natural, mai normal. Cred ca am exagerat in ultimii zeci de ani, mai ales dupa reimpartirea lumii in urma celui de al doilea razboi mondial, si ne-am ingropat prea mult in fiare, betoane, burse, banci si speculatii financiare, uitand ca resursele planetei sunt, totusi, limitate si Dumnezeu ne-a creat in sanul naturii de care trebuie sa avem grija si nu pe asfalt.
Obama si puternicii lumii trebuie sa se gandeasca in primul rand la CAUZELE crizei si nu numai la EFECTELE ei. Voi incerca un exemplu, poate va naste o noua tema de discutie: daca bursele functioneaza pe valori pur speculative (de piata) si nu pe patrimonii solid evaluate, daca bancile au exagerat in acordarea de credite fara acoperire in goana lor dupa dobanzi si comisioane cat mai mari, poate nu salvarea lor cu orice scop ar fi cel mai bun lucru, ci gandirea altor sisteme, astfel ca sa fie inlaturate cauzele care au dus la criza. Daca sunt pastrate cauzele (aceleasi principii si sisteme), fenomenul se va repeta, chiar daca acum se vor pompa multe miliarde de dolari in a salva sistemul asa cum este. Desigur, problema este foarte dificila si delicata, este chiar un un cerc vicios, deciziile macro-statale trebuie astfel gandite incat sa nu loveasca in oameni, in averea si economiile lor, atat timp cat le-au obtinut prin munca cinstita. Dar, este evident, cel putin pentru mine, sistemul trebuie corectat. In constitutiile tarilor civilizate scrie ca statul este raspunzator de asigurarea unui trai decent pentru toti membrii societatii. Asta, evident, nu inseamna ca statul sa dea, gratis si neconditionat, fiecarui om tot ce are nevoie ca sa traiasca. Dar, iata, statul trebuie sa se implice in metode care sa permita oamenilor sa se dezvolte si - foarte important - sa capete incredere in sistem si in siguranta zilei de maine. Mergand cu gandul mai departe, poate nu ar fi rau ca institutii specializate ale statului sa preia administrarea unor fonduri gigant de valori monetare si participationiste (actiuni), asigurari etc., fata de care bancile si firmele de asigurari nu sunt altceva decat agenti de legatura intre populatie si acest fond. In viziunea mea simplista, vad bancile si companiile de asigurari traind din contravaloarea acestor servicii si nu din dobanzi si comisioane pe care sa le speculeze in interesele lor meschine. Cat speculatiile merg si banii pot face bani (artificiali), aceste organizatii obtin profituri imense, iar cand se depasesc anumite limite si speculatiile nu mai merg sufera milioane de oameni care au avut incredere in sistem. Repet, nu ma ingrijoreaza atat de mult falimentul bancilor, cat deteriorarea increderii oamenilor in sistem. Mi se pare deplasat, de exemplu, ca un tanar (de care statul trebuie sa fie preocupat), pentru a-si asigura o locuinta, sa vina la mana unei banci care face camatarie in sensul cel mai pur al cuvantului. Aici - in sensul prevederilor din Constitutie - statul trebuie sa intervina si sa nu lase loc de speculatii.
Toate cele bune,
Ernest.
la Multi Ani tuturor femeilor din familie cu ocazia zilei de 8 Martie. Parerea mea ca este o sarbatoare de sorginte comunista, dar Victoria nu este de acord. Corect ar fi, prin compensare, sa existe si ziua barbatului (chiar daca noi, pacatosii de barbati, nu meritam o asemenea consideratie).
RăspundețiȘtergereDar, noi, barbatii, va iubim foarte mult, ca mame, sotii, fiice, rude si prietene, asa cum - suntem siguri - si voi ne iubiti pe noi.
Ernest.
Ernest sa citesti postul meu urmator referitor la 8 Martie.
RăspundețiȘtergere