Statul si Poporul

Inspirat de un comentariu al lui Ernest la primul meu Post.

Intr-adevar, guvernul nu poate guverna prea mult impotriva vointei populare. Chiar si cu forta. Armata ne hranita, nu poate lupta impotriva poporului. Din acest motiv, eu cred ca socialismul si comunismul in Romania, desi a fost instalat cu forta, s-a mentinut cat s-a mentinut deoarece mai ales la inceput, guvernul a raspuns unor nevoi populare si a servit poporul (sau o mare parte a poporului).

Din acest motiv si in primul articol publicat, nu m-am plans de incompetenta guvernului sau reaua lui intentie, ci de lipsa de implicare politica a oamenilor destepti si cinstiti si de imaturitatea poporului care nu reuseste sa distinga promisiuni goale si o bunastare momentana ce va fi platita scump in viitor, de o strategie viabila pe termen mai lung.

Rolul politicienilor si al guvernantilor cred eu insa ca depaseste pe acela de a face legi bune (corecte, usor de aplicat si suficient de aspre pentru a descuraja pe cei tentati sa le calce) si de a asigura aplicarea stricta a acestor legi in spiritul si nu neaparat in litera lor.
Rolul conducatorilor societatii este acela de a inspira poporul in a face ceea ce este bine pentru el. De a comunica o strategie si de a alinia poporul in jurul acestei strategii. Cred ca din acest punct de vedere comunistii, mai ales in anii de inceput s-au descurcat mult mai bine decat politicienii de azi. Aici nu vreau sa spun ca au fost mai capabili, poate problema lor era mai usoara si resursele de care dispuneau mai mari, dar cu siguranta au fost mai eficace.

Cred ca meritul lui Obama este acela de a reusi sa comunice aceasta strategie si de a se face urmat de popor. Sigur ca in situatii de criza treaba politicienilor e mai usoara, deoarece poporul e mai dispus sa asculte si sa faca sacrificii pentru un viitor mai bun, dar Bush a avut si el criza lui. Criza economica de acum, trebuia sa fie a lui Bush si a lui Greenspan. In plus evenimentul de la 11 Septembrie i-a dat lui Bush ocazia de a alinia poporul pentru ceva bun, dar Bush a aplicat alta strategie. A incercat sa ia calea usoara. In loc sa accepte criza economica si situatia internationala, si sa incerce sa indrepte cauzele ei, a zis: "Ce mana cereasca a fost 11 Septembrie, acum am un tap ispasitor pentru criza care o sa vina si o scuza sa maresc influenta Statelor Unite in Orientul Mijlociu. In felul asta prietenii mei care m-au ajutat sa fiu ales o sa faca o gramada de profituri, si bineinteles ca o sa imi fie recunoscatori, cum poporul acum e infuriat nu o sa fie greu sa il conving sa porneasca la razboi." Mai tarziu cand un economist, probabil Greenspan i-a oferit solutia cu reducerea dobanzilor, care nu rezolva problema crizei ci doar amana criza, dar pe termen scurt (durata presedentiei lui Bush si a termenului lui Greenspan) crea prosperitate, ce avea sa fie platita din greu mai tarziu, Bush s-a aruncat dupa solutie, cu gandul ca va deveni un mare presedinte in istoria USA care a adus victorie in razboi si prosperitate in tara. Poporul s-a opus razboiului, cu toate ca era furios pe musulmani, pentru ca in calitate de crestini (crestinismul mi se pare mult mai puternic in America decat in Europa) stiau ca nu trebuie raspuns urii cu ura. Dar lacomia a facut ca poporul sa accepte propunerea economica si deci Bush a ramas in putere. Parlamentul Statelor Unite s-a comportat insa cu lasitate si s-au spalat pe maini de obligatia de a declara razboi, si a lasat totul pe seama lui Bush de frica sa nu i-a o decizie gresita. Ne luand calea dreapta, Bush nu a reusit sa alinieze poporul in urma strategiei lui si a trebuit sa recurga la amenintari, furtisag si alte tactici dictatoriale ca sa se mentina la putere si a reusit numai datorita lasitatii poporului si a parlamentarilor.

Strategia lui Obama e stramba din multe puncte de vedere, in buna masura pentru ca si poporul e stramb si daca nu poti indrepta poporul, trebuie sa strambi strategia ca sa poti alinia poporul la baza ei. Cum spunea un personaj de film: "Poti sa fii un om cu principii si sa nu realizezi nimic sau sa mai faci compromisuri pe ici pe colo si sa faci foarte mult bine.", optiunea a doua desi aparent mai dezirabila mi se pare extrem de dificila, dar este cea pe care trebuie sa o urmeze oamenii politici. Prima optiune este cea pe care o urmeaza martirii (va recomand filmul Malcolm X, despre un lider negru de prin anii 50-60 pe aceasta tema).

Ceea ce apreciez din strategia lui Obama este accentul pe bun simt si eficienta, faptul ca ia in considerare conservarea resurselor si admite faptul ca stilul de viata american este imposibil de mentinut in mod cinstit si pe termen lung.

Carol