Acest articol este inspirat de comentariul lui Ernest la primul meu articol.
Intr-adevar, desi bursa si bancile sunt prezentate in majoritatea tratatelor economice ca instrumente pentru alocarea resurselor financiare economisite de catre indivizi (in principal) si anumite institutii catre cele mai eficiente intreprinderi pentru a maximiza uzul acestor resurse, experienta practica arata ca bursele functioneaza mai mult ca un casino decat ca o piata, iar competitia acerba intre banci le forteaza sa accepte riscuri din ce in ce mai mari.
Un alt rol al bancilor si al bursei este acela de a transfera valoarea in timp. Majoritatea oamenilor au o perioada in viata cand produc mai mult decat consuma. In cea mai simpla economie, ei ar trebui sa produca bunurile in proportia in care au nevoie de ele si sa le stocheze pentru toata viata. Problema e ca multe bunuri sunt perisabile si din acest motiv, oamenii trebuie sa faca contracte unii cu altii in asa fel incat bunurile produse in exces de unii oameni sa fie transferate celor ce au nevoie de ele si compensator cand oamenii care au produs bunuri in exces si le-au transferat altora au o situatie de subproductie sa primeasca bunuri in contul celor transferate.
O alta problema este specializarea productiei, care produce eficiente extraordinare, dar necesita un tip de colaborare similar cu cel de mai sus.
Problema principala in stabilirea acestor colaborari intre oameni este stabilirea valorii produselor, care din nefericire nu e constanta, acelasi mar valoreaza mai mult cand iti este foame si mai putin cand esti mai satul. Prima camera din casa valoreaza enorm, a doua mai putin, a treia si mai putin, etc.
Statul nu poate stabili aceste valori pentru ca valorile sunt diferite in timp si sunt diferite pentru diferiti oameni. De cate ori statul intervine creaza limitari artificiale a ceea ce este posibil. Daca pretul stabilit e prea mic se formeaza lipsuri si cozi, daca pretul stabilit e prea mare apare supraproductie.
Spre deosebire de majoritatea oamenilor care dau vina pe guvern si pe lipsa de reglemetare pentru criza financiara, sau pe conducatorii institutiilor financiare, eu gasesc o mare parte din vina in alta parte si anume in oamenii care au vrut si au acceptat venituri din specula.
Cei care si-au cumparat case pe care nu si le permiteau pentru ca s-au gandit ca o sa le revanda in timp scurt pentru un castig mai mare decat dobanda+taxele+asigurarea. Cei care au acordat imprumuturi acestor oameni in idea ca vor vinde drepturile asupra imprumutului inainte ca persoana care a luat imprumutul sa nu mai poata plati, sau ca daca persoana care a luat imprumutul nu mai poate plati banaca ii va lua casa si o va vinde in profit. Imprumuturile in care persoana trebuia sa plateasca f. putin in primii ani si f. mult doi trei ani mai tarziu sunt un exemplu tipic in aceasta directie. Multi zic ca aceste imprumuturi ar fi trebuit interzise de stat.
Eu zic ca daca o doctorita in rezidentiat face un copil, acest tip de imprumut e ideal, deoarece veniturile ei aproape sigur se tripleaza in urmatorii 2-3 ani si nu are nici un rost sa stea intai cu copilul la apartament sau intr-o casa mai mica, apoi sa se mute in casa care i se potriveste de la inceput. Unde s-au facut abuzuri a fost faptul ca aceste imprumuturi s-au dat unor oameni care nu aveau nici o perspectiva de a avea venituri mai mari, numai in idea ca indiferent daca persoana plateste sau nu banca tot castiga fie vanzand imprumutul inainte de catastrofa ori vanzand casa dupa.
Tipul asta de logica pe care multi oameni mai mult sau mai putin puternici l-au avut: fac figura asta si eu ma imbogatesc in timp ce altul iese in pierdere, sau lasa sa fie bine in timpul meu iar dupa mine prapadul, a dus la criza mondiala.
Aceasta logica a fost aplicata de indivizi, care au pus banii in banci care ofereau dobanzi mult mai mari decat normalul, de conducatori de institutii care au finantat campanii de reclama care au convins o gramada de lume ca trebuie neaparat sa aiba televizor ultra plat cu diagonala de cel putin 1 metru si inalta definitie, chiar daca majoritatea programelor se vad mai prost decat pe un televizor mic obisnuit, de state, cum a fost Islanda care stia bine ca nu poate garanta depositele in bancile ei asa cum a promis, dar a zis ca nu-i nimic, deocamdata ne merge grozav de pe urma acestor banci, vedem noi ce facem cand crapa.
Statul nu e solutia, poporul este. Cu cat poporul invata sa se comporte corect, sa produca bunuri, sa le distribuie celor care le apreciaza cel mai mult, sa detecteze specula si sa o trateze ca atare, sa consume mai putin decat produce si sa se gandeasca la viitor, cu atat lumea va fi mai prospera.
Uni ar zice ca specula ar trebui interzisa. Eu nu merg atat de departe. Specula la bursa cred ca e preferabila speculei la casino. Orice intreprindere presupune un grad de risc, daca nimeni nu si-ar asuma acest risc, nu am avea nimic, nici aricultura, nici industrie, nici stiinta. In plus diferite persoane au o apreciere diferita a gradului de risc in functie de cunostintele pe care le au si premisele de la care pornesc. In aceste conditii nu este benefic a restrictiona optiunile oamenilor de a-si investi averea, sau de a limita veniturile pe care cineva le poate realiza asumandu-si anumite riscuri. In acelasi timp insa cand persoanelele isi asuma anumite riscuri si pierd trebuie sa suporte consecintele. Statul trebuie sa structureze pedepsele de asa natura ca singurul risc pe care nimeni nu trebuie sa si asume este acela de a fi prins. Oamenii trebuie sa fie pregatiti cu o solutie la situatia in care toata lumea ar face ce fac ei.
La ora actuala eu cred ca doctorii in America fac prea multi bani si in curand vor fi inlocuiti, sau trebuie sa se astepte la mari reduceri de salariu fata de restul americanilor. De asemenea cred ca multi muncitori si ingineri fac prea multi bani in America fata de restul lumii si probabil ca in curand va avea loc o reglare a conturilor si la acest nivel.
Si eu ca si Ernest ma opun interventiei statului in a salva bancile, firmele de asigurari si alte intreprinderi private, insa nu consider ca statul este apt de a fi unicul administrator al economiilor populatiei. Sunt pentru legislatie care sa impiedice ca o firma privata sau un grup restrans de firme sa isi poata asuma riscuri care sa afecteze grav intreaga lume. Rolul statului este de a stabili o politica prin care sa asigure un grad de stabilitate macroeconomica in pofida speculatiilor.
Sunt pentru coexistenta bancilor si caselor de asigurari de stat care sa isi asume riscuri mai mici si deci prin urmare sa ofere dobanzi mai mici si sa ceara contributii mai mari, dar sa fie prezente in momente de criza. Aceste banci si case de asigurari, ar lucra in pierdere in timpuri normale, dar in timpuri de criza ar oferi o alternativa sistemului privat. Treaba guvernului este acea de a dimensiona aceste banci si case de asigurari in functie de riscul din sectorul privat.
Criza curenta din America cel putin se datoreaza faptului ca oamenii au speculat si guvernul a dormit la volan. Intai in anii 90 cand lumea a facut investitii absurde in internet, apoi cand buba s-a spart conducatorii nu au vrut sa recunoasca pierderile si au creat bula imobiliara, acum cand asta s-a spart, ori creaza o noua bula ori se apuca sa plateasca pentru imprumuturile facute in decursul bulelor anterioare, ori nedreptatesc pe cei care au facut imprumuturile tiparind bani. Intrucat majoritatea creditorilor sunt straini statul american tinde catre a tipari bani, ca de obicei. Lucrul asta nu e corect niciodata, dar de data asta cred ca e atat de rau in cat va pune capat dominatiei americane si a dolarului la nivel mondial. Lucru care as zice ca nu e tocmai rau, o lume cu un echilibru complex de forte este mult mai interesanta decat un monopol care ne va duce repede spre o societate de furnici.
In termeni practici, si eu am bani in banci care platesc dobanzi neobisnuite. Partial justificarea sta in cheltuieli mai reduse ce provin din transactiile pe internet. La un moment data banca avea mare nevoie de bani sa acopere pierderile din ipoteci imobiliare. M-am bazat pe faptul ca statul garanteaza acel imprumut si este de datoria lui sa desfinteze banca sau sa ii ia licenta daca banca e in pericol. Parerea mea este ca oamenii trebuie sa isi asume riscuri, dar trebuie sa stie in ce se baga si trebuie sa stea cu ochii pe stat si sa ii arate ca trebuie sa faca ce e bine si ce e drept.
duminică, 8 martie 2009
Statul si Poporul
Inspirat de un comentariu al lui Ernest la primul meu Post.
Intr-adevar, guvernul nu poate guverna prea mult impotriva vointei populare. Chiar si cu forta. Armata ne hranita, nu poate lupta impotriva poporului. Din acest motiv, eu cred ca socialismul si comunismul in Romania, desi a fost instalat cu forta, s-a mentinut cat s-a mentinut deoarece mai ales la inceput, guvernul a raspuns unor nevoi populare si a servit poporul (sau o mare parte a poporului).
Din acest motiv si in primul articol publicat, nu m-am plans de incompetenta guvernului sau reaua lui intentie, ci de lipsa de implicare politica a oamenilor destepti si cinstiti si de imaturitatea poporului care nu reuseste sa distinga promisiuni goale si o bunastare momentana ce va fi platita scump in viitor, de o strategie viabila pe termen mai lung.
Rolul politicienilor si al guvernantilor cred eu insa ca depaseste pe acela de a face legi bune (corecte, usor de aplicat si suficient de aspre pentru a descuraja pe cei tentati sa le calce) si de a asigura aplicarea stricta a acestor legi in spiritul si nu neaparat in litera lor.
Rolul conducatorilor societatii este acela de a inspira poporul in a face ceea ce este bine pentru el. De a comunica o strategie si de a alinia poporul in jurul acestei strategii. Cred ca din acest punct de vedere comunistii, mai ales in anii de inceput s-au descurcat mult mai bine decat politicienii de azi. Aici nu vreau sa spun ca au fost mai capabili, poate problema lor era mai usoara si resursele de care dispuneau mai mari, dar cu siguranta au fost mai eficace.
Cred ca meritul lui Obama este acela de a reusi sa comunice aceasta strategie si de a se face urmat de popor. Sigur ca in situatii de criza treaba politicienilor e mai usoara, deoarece poporul e mai dispus sa asculte si sa faca sacrificii pentru un viitor mai bun, dar Bush a avut si el criza lui. Criza economica de acum, trebuia sa fie a lui Bush si a lui Greenspan. In plus evenimentul de la 11 Septembrie i-a dat lui Bush ocazia de a alinia poporul pentru ceva bun, dar Bush a aplicat alta strategie. A incercat sa ia calea usoara. In loc sa accepte criza economica si situatia internationala, si sa incerce sa indrepte cauzele ei, a zis: "Ce mana cereasca a fost 11 Septembrie, acum am un tap ispasitor pentru criza care o sa vina si o scuza sa maresc influenta Statelor Unite in Orientul Mijlociu. In felul asta prietenii mei care m-au ajutat sa fiu ales o sa faca o gramada de profituri, si bineinteles ca o sa imi fie recunoscatori, cum poporul acum e infuriat nu o sa fie greu sa il conving sa porneasca la razboi." Mai tarziu cand un economist, probabil Greenspan i-a oferit solutia cu reducerea dobanzilor, care nu rezolva problema crizei ci doar amana criza, dar pe termen scurt (durata presedentiei lui Bush si a termenului lui Greenspan) crea prosperitate, ce avea sa fie platita din greu mai tarziu, Bush s-a aruncat dupa solutie, cu gandul ca va deveni un mare presedinte in istoria USA care a adus victorie in razboi si prosperitate in tara. Poporul s-a opus razboiului, cu toate ca era furios pe musulmani, pentru ca in calitate de crestini (crestinismul mi se pare mult mai puternic in America decat in Europa) stiau ca nu trebuie raspuns urii cu ura. Dar lacomia a facut ca poporul sa accepte propunerea economica si deci Bush a ramas in putere. Parlamentul Statelor Unite s-a comportat insa cu lasitate si s-au spalat pe maini de obligatia de a declara razboi, si a lasat totul pe seama lui Bush de frica sa nu i-a o decizie gresita. Ne luand calea dreapta, Bush nu a reusit sa alinieze poporul in urma strategiei lui si a trebuit sa recurga la amenintari, furtisag si alte tactici dictatoriale ca sa se mentina la putere si a reusit numai datorita lasitatii poporului si a parlamentarilor.
Strategia lui Obama e stramba din multe puncte de vedere, in buna masura pentru ca si poporul e stramb si daca nu poti indrepta poporul, trebuie sa strambi strategia ca sa poti alinia poporul la baza ei. Cum spunea un personaj de film: "Poti sa fii un om cu principii si sa nu realizezi nimic sau sa mai faci compromisuri pe ici pe colo si sa faci foarte mult bine.", optiunea a doua desi aparent mai dezirabila mi se pare extrem de dificila, dar este cea pe care trebuie sa o urmeze oamenii politici. Prima optiune este cea pe care o urmeaza martirii (va recomand filmul Malcolm X, despre un lider negru de prin anii 50-60 pe aceasta tema).
Ceea ce apreciez din strategia lui Obama este accentul pe bun simt si eficienta, faptul ca ia in considerare conservarea resurselor si admite faptul ca stilul de viata american este imposibil de mentinut in mod cinstit si pe termen lung.
Carol
Intr-adevar, guvernul nu poate guverna prea mult impotriva vointei populare. Chiar si cu forta. Armata ne hranita, nu poate lupta impotriva poporului. Din acest motiv, eu cred ca socialismul si comunismul in Romania, desi a fost instalat cu forta, s-a mentinut cat s-a mentinut deoarece mai ales la inceput, guvernul a raspuns unor nevoi populare si a servit poporul (sau o mare parte a poporului).
Din acest motiv si in primul articol publicat, nu m-am plans de incompetenta guvernului sau reaua lui intentie, ci de lipsa de implicare politica a oamenilor destepti si cinstiti si de imaturitatea poporului care nu reuseste sa distinga promisiuni goale si o bunastare momentana ce va fi platita scump in viitor, de o strategie viabila pe termen mai lung.
Rolul politicienilor si al guvernantilor cred eu insa ca depaseste pe acela de a face legi bune (corecte, usor de aplicat si suficient de aspre pentru a descuraja pe cei tentati sa le calce) si de a asigura aplicarea stricta a acestor legi in spiritul si nu neaparat in litera lor.
Rolul conducatorilor societatii este acela de a inspira poporul in a face ceea ce este bine pentru el. De a comunica o strategie si de a alinia poporul in jurul acestei strategii. Cred ca din acest punct de vedere comunistii, mai ales in anii de inceput s-au descurcat mult mai bine decat politicienii de azi. Aici nu vreau sa spun ca au fost mai capabili, poate problema lor era mai usoara si resursele de care dispuneau mai mari, dar cu siguranta au fost mai eficace.
Cred ca meritul lui Obama este acela de a reusi sa comunice aceasta strategie si de a se face urmat de popor. Sigur ca in situatii de criza treaba politicienilor e mai usoara, deoarece poporul e mai dispus sa asculte si sa faca sacrificii pentru un viitor mai bun, dar Bush a avut si el criza lui. Criza economica de acum, trebuia sa fie a lui Bush si a lui Greenspan. In plus evenimentul de la 11 Septembrie i-a dat lui Bush ocazia de a alinia poporul pentru ceva bun, dar Bush a aplicat alta strategie. A incercat sa ia calea usoara. In loc sa accepte criza economica si situatia internationala, si sa incerce sa indrepte cauzele ei, a zis: "Ce mana cereasca a fost 11 Septembrie, acum am un tap ispasitor pentru criza care o sa vina si o scuza sa maresc influenta Statelor Unite in Orientul Mijlociu. In felul asta prietenii mei care m-au ajutat sa fiu ales o sa faca o gramada de profituri, si bineinteles ca o sa imi fie recunoscatori, cum poporul acum e infuriat nu o sa fie greu sa il conving sa porneasca la razboi." Mai tarziu cand un economist, probabil Greenspan i-a oferit solutia cu reducerea dobanzilor, care nu rezolva problema crizei ci doar amana criza, dar pe termen scurt (durata presedentiei lui Bush si a termenului lui Greenspan) crea prosperitate, ce avea sa fie platita din greu mai tarziu, Bush s-a aruncat dupa solutie, cu gandul ca va deveni un mare presedinte in istoria USA care a adus victorie in razboi si prosperitate in tara. Poporul s-a opus razboiului, cu toate ca era furios pe musulmani, pentru ca in calitate de crestini (crestinismul mi se pare mult mai puternic in America decat in Europa) stiau ca nu trebuie raspuns urii cu ura. Dar lacomia a facut ca poporul sa accepte propunerea economica si deci Bush a ramas in putere. Parlamentul Statelor Unite s-a comportat insa cu lasitate si s-au spalat pe maini de obligatia de a declara razboi, si a lasat totul pe seama lui Bush de frica sa nu i-a o decizie gresita. Ne luand calea dreapta, Bush nu a reusit sa alinieze poporul in urma strategiei lui si a trebuit sa recurga la amenintari, furtisag si alte tactici dictatoriale ca sa se mentina la putere si a reusit numai datorita lasitatii poporului si a parlamentarilor.
Strategia lui Obama e stramba din multe puncte de vedere, in buna masura pentru ca si poporul e stramb si daca nu poti indrepta poporul, trebuie sa strambi strategia ca sa poti alinia poporul la baza ei. Cum spunea un personaj de film: "Poti sa fii un om cu principii si sa nu realizezi nimic sau sa mai faci compromisuri pe ici pe colo si sa faci foarte mult bine.", optiunea a doua desi aparent mai dezirabila mi se pare extrem de dificila, dar este cea pe care trebuie sa o urmeze oamenii politici. Prima optiune este cea pe care o urmeaza martirii (va recomand filmul Malcolm X, despre un lider negru de prin anii 50-60 pe aceasta tema).
Ceea ce apreciez din strategia lui Obama este accentul pe bun simt si eficienta, faptul ca ia in considerare conservarea resurselor si admite faptul ca stilul de viata american este imposibil de mentinut in mod cinstit si pe termen lung.
Carol
Comentariu Anonim
Acest Post precum si urmatoarele sunt inspirate de comentariile lui Ernest.
Ernest, cred ca trebuie sa iti faci un cont la unul din serviciile listate in "dropdown list" ca sa poti posta altfel decat anonim. Nici eu nu am reusit sa postez neanonim pana nu mi-am deschis contul de la blogger.com.
Daca semnezi la sfarsitul Postului sau la inceput, oricine citeste stie cine esti, numai ca nu poate sa te contacteze daca nu iti stie adresa de e-mail.
Ernest, cred ca trebuie sa iti faci un cont la unul din serviciile listate in "dropdown list" ca sa poti posta altfel decat anonim. Nici eu nu am reusit sa postez neanonim pana nu mi-am deschis contul de la blogger.com.
Daca semnezi la sfarsitul Postului sau la inceput, oricine citeste stie cine esti, numai ca nu poate sa te contacteze daca nu iti stie adresa de e-mail.
8 Martie - Ziua Femeii? A Mamei? Ziua tatalui cand?
In America nu se sarbatoreste 8 Martie (Ziua femeii, sau a Mamei? exista o oaresce diferenta intre acesti termeni si nu sunt convins care e corect). Insa se sarbatoreste Ziua Mamei (Anul asta pe 10 Mai) si Ziua Tatalui (Anul asta in 21 Iunie). Oameni practici americanii astia.
Eu subscriu la acest sistem. Dupa parerea mea contributia femeii la societatea umana in calitate pur si simplu de femeie este neclara. Sigur ca unele femei, prin predispozitia lor genetica si educationala, sunt mai apte pentru anumite functii in societate, dar a asocia orice femeie cu acele functii mi se pare discriminare pe baze sexuale, ceea ce e considerat inexact. Prin contrast o femeie in calitate de mama sau ca sotie, are o contributie mult mai clara si precisa atat fata de societate cat si fata de fiecare individ. De aceea eu nu sarbatoresc ziua Femeii ci a mamei. Prin extensie, ziua bunicii si a mamei copilului meu, etc.
Ziua sotiei, ar trebui sarbatorita separat. In traditia americana oarescum apare sub forma de Valentine's day, care functioneaza atat ca ziua indragostitilor necasatoriti cat si a celor casatoriti, deci poate fi asimilata cu ziua sotului si a sotiei.
In ceea ce priveste ziua tatalui, in societatea moderna, in special in cea socialista, rolul tatalui, de a hranii familia si a o apara de amenintarile externe, nu este recunsocut intrucat astazi multe femei castiga salarii comparabile cu ale barbatilor si sunt expuse la stresuri si lovituri similare. Protectia revine acum unei institutii (Politia) si nu unui om. Din acest motiv ziua tatalui nu poate fi sarbatorita in Romania si nici in societatile moderne, ca Olanda, Franta, etc.
In Statele Unite ziua Tatalui este o reminiscenta a trecutului si se mentine mai mult din spirit egalitarian, decat pe o reala baza psiho-economica. Ma astept la o situatie similara in tarile nordice ca Suedia de exemplu.
Eu subscriu la acest sistem. Dupa parerea mea contributia femeii la societatea umana in calitate pur si simplu de femeie este neclara. Sigur ca unele femei, prin predispozitia lor genetica si educationala, sunt mai apte pentru anumite functii in societate, dar a asocia orice femeie cu acele functii mi se pare discriminare pe baze sexuale, ceea ce e considerat inexact. Prin contrast o femeie in calitate de mama sau ca sotie, are o contributie mult mai clara si precisa atat fata de societate cat si fata de fiecare individ. De aceea eu nu sarbatoresc ziua Femeii ci a mamei. Prin extensie, ziua bunicii si a mamei copilului meu, etc.
Ziua sotiei, ar trebui sarbatorita separat. In traditia americana oarescum apare sub forma de Valentine's day, care functioneaza atat ca ziua indragostitilor necasatoriti cat si a celor casatoriti, deci poate fi asimilata cu ziua sotului si a sotiei.
In ceea ce priveste ziua tatalui, in societatea moderna, in special in cea socialista, rolul tatalui, de a hranii familia si a o apara de amenintarile externe, nu este recunsocut intrucat astazi multe femei castiga salarii comparabile cu ale barbatilor si sunt expuse la stresuri si lovituri similare. Protectia revine acum unei institutii (Politia) si nu unui om. Din acest motiv ziua tatalui nu poate fi sarbatorita in Romania si nici in societatile moderne, ca Olanda, Franta, etc.
In Statele Unite ziua Tatalui este o reminiscenta a trecutului si se mentine mai mult din spirit egalitarian, decat pe o reala baza psiho-economica. Ma astept la o situatie similara in tarile nordice ca Suedia de exemplu.
joi, 5 martie 2009
Primul Articol
De cand am inceput blogul nu am idei. Asa ca voi posta converstia anterioara cu Ernest. Ca prim articol.
Dragii mei,
Cand am aplicat pentru cetatenie americana, am facut-o cu sufletul indoit datorita nedreptatilor, ipocriziei si ororilor cu care a fost acest popor asociat dea lungul timpului si in special in cursul administratiei Bush.
In timpul campaniei electorale, nu am fost pro Obama, considerandu-l prea populist, gura mare fara un plan adevarat de actiune.Discursul in fata parlamentului de ieri (pe care l-am ascultat in direct) m-a lamurit insa ca e un bun politician, demn de a fi presedinte de tara.Desi discursul e doar un discurs, ramane de vazut cum va fi implementat, a fost totusi memorabil desi presedintele nu s-a putut abtine de la cateva rautati partizane pentru care l-am depunctat. In timpul si dupa discurs m-am gandit mereu la Romania si la politicienii Romani, care m-au dezgustat profund tot timpul cat am locuit in tara. Ma intreb, oare cand tara noastra va avea maturitatea colectiva sa ridice un politician comparabil la carma tarii. Eu cred ca atunci se vor ivi cu adevarat zorii prosperitatii si bunastarii in tara.
Raspunsul la discurs al principalului partid de opozitie, a fost prezentat de un guvernator de origine indiana (din parinti imigranti din India) si a fost incomparabil mai slab ca prezentare, dar cu toate acestea a fost un discurs decent, bazat pe ideologie si nu pe atacuri personale sau alte tzatzisme cum am vazut in politica romaneasca.
Intrucat discursul a fost la ora 4:00 AM ora Romananiei, presupun ca nu l-ati ascultat si presupun ca nici nu va fi dat in reluare in intregime.Pentru cei interesati, atasez un link:http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/7909276.stm
Toate bune, Bafta
Va sarut,
Carol
Dragii mei,
Cand am aplicat pentru cetatenie americana, am facut-o cu sufletul indoit datorita nedreptatilor, ipocriziei si ororilor cu care a fost acest popor asociat dea lungul timpului si in special in cursul administratiei Bush.
In timpul campaniei electorale, nu am fost pro Obama, considerandu-l prea populist, gura mare fara un plan adevarat de actiune.Discursul in fata parlamentului de ieri (pe care l-am ascultat in direct) m-a lamurit insa ca e un bun politician, demn de a fi presedinte de tara.Desi discursul e doar un discurs, ramane de vazut cum va fi implementat, a fost totusi memorabil desi presedintele nu s-a putut abtine de la cateva rautati partizane pentru care l-am depunctat. In timpul si dupa discurs m-am gandit mereu la Romania si la politicienii Romani, care m-au dezgustat profund tot timpul cat am locuit in tara. Ma intreb, oare cand tara noastra va avea maturitatea colectiva sa ridice un politician comparabil la carma tarii. Eu cred ca atunci se vor ivi cu adevarat zorii prosperitatii si bunastarii in tara.
Raspunsul la discurs al principalului partid de opozitie, a fost prezentat de un guvernator de origine indiana (din parinti imigranti din India) si a fost incomparabil mai slab ca prezentare, dar cu toate acestea a fost un discurs decent, bazat pe ideologie si nu pe atacuri personale sau alte tzatzisme cum am vazut in politica romaneasca.
Intrucat discursul a fost la ora 4:00 AM ora Romananiei, presupun ca nu l-ati ascultat si presupun ca nici nu va fi dat in reluare in intregime.Pentru cei interesati, atasez un link:http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/7909276.stm
Toate bune, Bafta
Va sarut,
Carol
Abonați-vă la:
Postări (Atom)